Există momente în viață pe care le simți pur și simplu magice, iar pentru mine, pentru noi ca și familie, unul dintre aceste momente a venit din nou, atunci când am aflat că vom mai avea un bebeluș.
Deși am mai trecut prin experiența unei sarcini, cu Tudor, de data aceasta totul se simte diferit.
Este o călătorie nouă, dar una pe care o primesc cu brațele și inima deschise. Simt o conexiune mai profundă cu corpul meu, iar schimbările care au început să apară deja nu mă mai surprind, ci doar mă fac să zâmbesc.
Nu mă mai sperie grețurile, oboseala sau faptul că voi lua în greutate.
În primul rând, mă simt mai pregătită – nu doar pentru ceea ce va urma, ci și pentru că știu să-mi ascult mai bine corpul, să-mi înțeleg emoțiile și să mă las purtată de acest val de transformare care vine odată cu fiecare sarcină.
Îmi doresc mult să îmbrățișez fiecare etapă, fiecare mică schimbare – fie că este vorba de zilele în care mă simt plină de energie, fie de acelea în care corpul meu cere mai multă odihnă. Da, este puțin mai greu de data asta să mă odihnesc mereu când simt nevoia, pentru că Tudor este acolo și știu că are nevoie de atenția noastră la fel de mult ca și până acum, și încercăm să nu schimbăm acest lucru.
Ma ajută mult și faptul că a început creșa, iar asta face ca primele ore din zi să fie numai pentru mine.
Vreau să las în urmă graba, preocupările și așteptările pe care le-am avut prima dată. De această dată, aleg să mă bucur de fiecare moment așa cum vine, să trăiesc fiecare zi cu recunoștință și să mă conectez cu această nouă viață pe care o port.
Însă, dincolo de tot ce simt acum pentru mine și pentru această nouă călătorie, există o emoție care mă copleșește: Tudor va deveni frate mai mare! Puiul mic va fi într-o zi frate mai mare.
În urmă cu ceva timp am citit ceva ce mi-a rămas în minte:
Se spune că, adult fiind, când te întâlnești cu frații sau surorile tale, te întorci instant în copilărie – indiferent de locul în care vă aflați. Întâlnirea cu frații are puterea de a aduce instantaneu amintiri și emoții din copilărie.
Îmi doresc să îi oferim lui Tudor toată atenția și iubirea de care are nevoie în această perioadă de tranziție. (Tranziție este atât pentru el, cât și pentru noi, pentru că la finalul celor 9 luni, vom fi părinți de doi și va trebui să învățăm să gestionăm noua formulă.).
Vreau să mă bucur din plin de timpul nostru împreună, să îi ofer sprijinul necesar pentru a-l pregăti pentru rolul de frate mai mare – un rol care vine cu multe provocări, dar și cu o iubire nemărginită. Vreau să fie o experiență frumoasă și pentru el, plină de bucurii, curiozități și noi descoperiri.
Știu că această sarcină va aduce noi lecții, provocări și momente de neuitat, însă ceea ce mă face să mă simt mai pregătită decât oricând este faptul că am învățat să am încredere în mine, în corpul meu și în acest proces.
Următoarele luni vor fi o perioadă de pregătire, dar și de bucurie. O călătorie pe care vreau să o trăiesc în echilibru, atât pentru mine, cât și pentru familia noastră care crește.
Nu am nici cea mai mică idee de cum va fi viața noastră.
Cum o să ne împărțim? Cum o să dormim? O să avem un bebeluș gălăgios care o să-l trezească pe Tudor? O să mai stăm toți într-o cameră?
Sunt multe necunoscute, viața cu doi copii mici sigur o să fie mult mai palpitantă 😅
Ce știu este că mă simt mai pregătită acum pentru tot ce urmează. Vreau să mă bucur de următoarele luni așa cum vin și, mai ales, să mă bucur de Tudor, care o să fie fratele mai mare.
Parenting cu Dragoste continuă, cu noi lecții, povești și emoții.
